Consulting & Analysing


NOUTĂŢI

Raport de cercetare
Percepţii ale actorilor politici clujeni în contextul noului sistem electoral cu scrutin uninominal.
detalii
Data: 2008.05.05 | 15:05

 


LINKURI UTILE

Institute for Politics,
Democracy and the Internet.

http://www.ipdi.org/
 
Institutul Pro
http://www.institutulpro.ro/
 
Asociaţia Pro Democraţia
http://www.apd.ro/
 
Asociaţia Europeană
a Consultanţilor Politici

http://www.eapc.com/
 
Revista 22
http://www.revista22.ro/

Servicii de bază
 
Planul de campanie
Strategia de campanie
Analiza electoratului
Analiza opoziţiei
Analiza cantitativă şi calitativă a datelor existente
Segmentarea electoratului
Alegerea ţintelor prioritare (targeting)
Mesajul Campaniei
Plan Media
Plan de Buget
Managementul Timpului
Training pentru echipa de campanie
Management de criză
Strategii de contact direct cu alegătorii
 



 

01. Planul de campanie



Planul de campanie este drumul oricărui candidat către victorie. Acesta este punctul de plecare. Scrierea unui plan comprehensiv îi obligă pe managerii de campanie şi pe strategi să se gândească la opţiunile pe care le au. Planul de campanie impune un sens şi o ordine într-un proces care alfel poate fi hazardat, haotic şi total ineficient.
 
De-a lungul timpului, campaniile electorale au devenit operaţiuni complexe, profesionale şi specializate. O campanie electorală nu poate fi lansată fără un plan foarte clar. Procesul este comparabil cu acela de construcţie a unei cladiri, construcţie care nu poate fi începută fără existenţa un plan architectural şi tehnic.
 
Având în vedere complicaţiile care apar în majoritatea campaniilor, conceperea planului este un element fundamental pentru candidaţi, manageri şi staff-uri de campanie.

 
sus
 


 

02. Strategia de campanie



Strategia electorală se construieşte pentru a atinge obiectivele fixate de către forţa politică iniţiatoare a campaniei. Strategia de campanie include: o descriere a mesajului campaniei; secvenţele în care mesajul va fi rostit; un orar al timpilor şi intesităţii; o explicaţie a activităţilor construite cu scopul de a mobiliza alegătorii favorabili şi de a convinge indecişii şi alegătorii flotanţi; şi o discuţie despre posibilele obstacole şi oportunităţi care reclamă o evitare sau exploatare strategică.
 
În primul rând, ceea ce trebuie definit foarte clar în construcţia unei strategii sunt obiectivele urmărite. După expunerea obiectivelor campaniei, este necesară o decizie în sensul orientării preferenţiale a eforturilor de comunicare din cadrul campaniei. În acest sens, este necesară selecţionarea ţintele prioritare ale campaniei, în concordanţă cu obiectivele şi caracteristicile partidului sau candidatului, şi ţinându-se cont de particularităţile electoratului. Mai apoi este necesară o decizie în sensul "terenului", a "tonului" şi a temelor principale pe care se va articula campania.

 
sus
 


 

03. Analiza electoratului



Pentru a putea influenţa alegătorii, şi pentru a şti cu precizie cui şi pe ce ton trebuie să-i fie adresat mesajul candidatului, este absolut necesar să fie cunoscut felul în care alegătorii gândesc, precum şi felul în care iau decizia de vot.
 
Timp de foarte mulţi ani partidele politice au mizat pe „instictul” lor în exerciţiul de cunoaştere a opiniei publice, ori s-au bazat pe informaţiile rezultate din cunoaşterea directă a unei părţi a electoratului. Actualmente, tehnicile sondajelor de opinie crează avantaje decisive pentru studiul sistematic al unui corp electoral - care poate însuma milioane de oameni.

 
„Radiografierea” comunităţii este primul pas în construirea unei strategii electorale raţionale.
 
sus
 


 

04. Analiza opoziţiei



Cercetarea opoziţiei este, în campaniile electorale moderne, procesul prin care se studiază contracandidaţii. Studierea contracandidaţilor presupune identificarea calităţilor şi slăbiciunilor acestora - relevante pentru campanie, indiferent de natura lor. Această cercetare este esenţială pentru construirea mesajului, însă puţini consultanţi ştiu să compileze şi să organizeze informaţiile despre opoziţie şi mai puţini ştiu să utilizeze aceste informaţii eficient. Cu toate că la prima vedere această cercetare are ca scop furnizarea de informaţii pentru o campanie negativă, cercetarea opoziţiei stă la baza conceperii oricărui gen de strategie.
 
sus
 


 

05. Analiza cantitativă şi calitativă a datelor existente



Analiza statistică a datelor disponibile este cea mai simplă şi cea mai ieftină metodă de studiu a alegătorilor. Prin această procedură se pot afla informaţii relative la caracteristicile demografice, sociale şi economice ale electoratului. Există mai multe surse din care se pot obţine date: analizele statistice şi recensămintele, precum şi date care se publică în reviste, cărţi şi articole de presă. Acest tip de analiză permite cunoaşterea structurii pe vârste a populaţiei, pe categorii socio-profesionale, nivel de educaţie, sex etc.
 
O altă sursă importantă de informaţii, care mai prezintă şi avantajul de gratuitate, este analiza rezultatelor alegerilor precedente. Prin identificarea socio-demografică a circumscripţiilor şi secţiilor de votare şi a sistemului de relatii dintre acestea şi opţiunile electorale, pot fi evidenţiate anumite comportamente politice, mai mult sau mai puţin stabile, ale unor segmente de populaţie. În anumite condiţii şi cu instrumente statistice mai rafinate, poate fi evaluat şi transferul de voturi de la un partid la altul în alegeri succesive.
 
Analiza datelor disponibile este doar un prim stadiu în procesul de cunoaştere a electoratului, întrucât prezintă inconvenientul oferirii unei imagini brute şi retrospective a comportamentului acestuia. Imaginea de ansablu asupra electoratului oferă însă liniile generale ale antecedentelor comportamentale ale corpului electoral.
 
Pentru o înţelegere sofisticată, actualizată şi completă a alegătorului - “cheia” influenţării deciziei sale de vot - este necesar apelul la instrumentul sondajului de opinie.

 
sus
 


 

06. Segmentarea electoratului



Identificarea alegătorilor critici pune la dispoziţia candidatului un complex de informaţii relevante. Poate fi determinat numărul sau ponderea lor relativă în corpul electoral, pot fi determinate caracteristicile sociodemografice ale acestui grup de populaţie, poate fi cunoscut complexul de atitudini, preocupări şi opinii al acestor alegători. Toate aceste informaţii îi permit candidatului, sau echipei de campanie, să genereze şi să orienteze în mod raţional o strategie de comunicare complexă.
 
Fixarea alegătorilor critici ca şi ţintă prioritară a unei campanii se bazează pe următorul raţionament: este inutilă alocarea de timp şi resurse pentru alegătorii siguri sau pentru alegătorii excluşi. Este mai utilă în acest context o abordare de tipul “mergem să pescuim acolo unde este peşte”, respectiv concentrarea resurselor asupra alegătorilor indecişi.
 
Alegerea ţintelor prioritare la nivel de electorat nu poate fi construită pe o viziune de tip exclusivist. Astfel, mesajul de campanie trebuie să aibă deschidere, respectiv capacitatea de a se adresa unor categorii diverse de electorat, respecând trei reguli de bază la nivel de stabilire a obiectivelor:
 
- Atenţie pentru electoratul acontat. Candidatul nu poate da impresia că a uitat de aceşti alegători.
 
- “Seducerea” electoratul indecis. Este vorba de a atragerea “voturile volatile” şi complexului de alegători critici înspre candidat.
 
- Producerea de dubii în rândul electoratului opozant. Este vorba de a face electoratul opozant să reflecteze asupra opţiunii sale, astfel existând şanse de modificare a acesteia

 
sus
 


 

07. Alegerea ţintelor prioritare (targeting)



Targeting-ul reprezintă procesul de concentrare a eforturilor pentru a atrage acele segmente ale corpului electoral care prezintă o importanţă particulară pentru rezultatul alegerilor. Identificarea ţintelor prioritare atrage după sine şi o ierarhizare a resurselor campaniei.
 
Filosofía targeting-ului se bazează pe următorul raţionament: chiar dacă esenţa câştigării unor alegeri este persuadarea, nu toate persoanele sunt afectate în mod egal de o tehnică de persuadare. Consecinţele targeting-ului la nivelul distribuirii resurselor campaniei poate fi sumarizată astfel: pentru că resursele campaniei se diminuează progresiv, este deosebit de important ca aceste resurse să fie îndreptate înspre segmentele de alegători care pot fi convinşi.
 
Identificarea acestor segmente de electorat se poate face prin intermediul mai multor metode, şi selecţia depinde, în mare măsură, de obiectivele precise ale candidatului sau partidului în fiecare campanie.
 
Resursele campaniei sunt limitate, şi maniera în care ele sunt alocate trebuie să fie întotdeauna rezultatul unui proces inteligent de luare a deciziilor. Targeting-ul este o componentă esenţială a acestui proces.

 
sus
 


 

08. Mesajul Campaniei



Mesajul este fără îndoială una dintre componentele esenţiale ale unei campanii electorale. În societatea contemporană nu se poate vorbi despre politică în general sau despre campanii în particular fără să se vorbească de mesaj politic. Mesajul unei campanii este cartea de vizită a candidatului; este suma motivelor pentru care alegătorii ar vota un candidat; este ceea ce candidatul comunică electoratului, este modalitatea de poziţionare a candidatului relativ la opoziţie.
 
sus
 


 

09. Plan Media



Pentru o înţelegere cât mai exactă a campaniilor electorale este nevoie de o solidă cunoaştere a tuturor mijloacelor de comunicare disponibile la momentul desfăşurării campaniei într-o anumită regiune. Pe baza informaţiilor furnizate de media, alegătorii îşi conturează cel mai adesea preferinţele electorale şi iau decizia de vot. Alegerea unui plan media constituie însă o adevărată provocare ţinând cont de faptul că în România nu întregul electorat are acces la aceleaşi surse de informare. De asemenea întocmirea acestui plan trebuie să ţină cont şi de comportamentul şi atitudinile electoratului relativ la piaţa media din regiunea în care se desfăşoară campania dar şi un de alt aspect deosebit de important - şi anume faptul că alegătorii sunt expuşi zi de zi unui număr foarte mare de reclame iar atenţia acestora este din ce în ce mai scăzută.
 
sus
 


 

10. Plan de Buget



Bugetarea unei campanii electorale este probabil aspectul care stârneşte cel mai mare interes din partea candidatului. De cele mai multe ori candidaţii încearcă să-şi controleze propriul buget şi de fiecare dată când procesul de control are consecinţe negative, se irosesc resurse foarte importante. Necesitatea întocmirii unui plan de buget cât mai exact pe baza cunoaşterii clare a stategiei încă de la început şi a estimării cât mai exacte a costurilor, apare din nevoia de a eficientiza cheltuielile şi de a produce un rezultat cât mai bun cu un minim de resurse. Campaniile electorale sunt manifestări din ce în ce mai costisitoare şi de aceea o planificare cât mai eficientă a cheltuielilor îi permite candidatului să se concentreze pe alte aspecte ale campaniei, a căror desfăşurare nu este posibilă fără prezenţa lui.
 
sus
 


 

11. Managementul Timpului



O altă componentă importantă a unei strategii de campanie este managementul timpului. În general, campaniile electorale se desfăşoară pe perioade determinate de timp, care- cu excepţia unor state precum S.U.A - sunt destul de reduse. Amploarea acestui gen de manifestări, resursele şi efortul necesar organizării pe de-o parte, în opoziţie cu timpul foarte scurt alocat pe de altă parte, conduc la necesitatea organizării eficiente a timpului. Absolut toate aspectele legate de comunicarea politică trebuiesc planificate foarte exact încă dinaintea începerii campaniei iar derogările sunt permise numai în situaţii excepţionale.
 
sus
 


 

12. Training pentru echipa de campanie



Echipa de campanie este indispensabilă oricărui candidat. De cele mai multe ori, există un coordonator al acestei echipe care decide unde se pun afişe, unde se organizează evenimente la care aceasta participă etc. fără a înţelege exact de ce face aceşti paşi şi care este scopul urmarit, exceptând desigur motivaţia generală de a câştiga alegerile. Astfel, echipa de campanie trebuie să înţeleagă exact care este rolul acţiunilor întreprinse de fiecare membru sau grup şi în acest fel să îşi orienteze eforturile spre atingerea obiectivelor prestabilite. De asemenea, de cele mai multe ori, un consultant politic poate apela la echipa de campanie a unui candidat pentru unele activităţi în scopul eficientizării cheltuielilor, iar, în aceste condiţii, trainingul trebuie efectuat în funcţie de activitatea la care această echipă este folosită (spre exemplu: culegerea de date din teren).
 
sus
 


 

13. Management de criză



Situaţia de criză este un fenomen foarte des întâlnit în campaniile electorale, mai ales atunci când contracandidaţii utilizează metode specifice campaniilor negative. De regulă, se încearcă o anticipare a situaţiilor care ar putea avea consecinţe nefavorabile asupra candidaturii dar totuşi pot apărea şi evenimente critice. Există câteva reguli de bază pentru gestionarea unor situaţii de acest gen, pentru ca efectele lor să fie minine dar şi pentru o reabilitare după un astfel de eveniment, deoarece, aşa cum am precizat anterior, timpul este foarte important şi este foarte scurt în cazul campaniilor electorale.
 
sus
 


 

14. Strategii de contact direct cu alegătorii



Contactul direct cu alegătorii poate fi o soluţie cu costuri reduse în anumite tipuri de campanie electorală. De cele mai multe ori însă, în ţara noastră, pretendenţii la funcţii publice au neglijat acest tip de campanie. Totuşi, cu toate că se consideră a fi o metodă persuasivă foarte eficientă, planificarea ei şi stabilirea strategiei de aplicare trebuie să se bazeze pe câteva aspecte legate de structura electoratului, caracteristicile geografice ale regiunii, resursele financiare etc.
 
sus

 
Marca gândirii inovative.